Când mamele devin sursă de inspirație

Deși articolul pe care l-am citit este publicitar, totuși mi s-a părut foarte interesant și bine făcut.Și cred că e un bun exemplu de urmat în scrierea articolelor publictare.Fiecare fiu/fiică fiind mai puțin/mai mult cunoscut(ă) în domeniul în care activează, ei spun o poveste despre mamele lor și cum au ajuns să reușească în viață.

Printre povești se află și acea a unei cântărețe și compozitoare de jazz din Brazilia, deținătoare a unui premiu Grammy – Luciana Souza.Mama ei fiind poetă, iar tatăl său fiind compozitor și chitarist.Iată ce spune ea despre mama sa în articolul respectiv :

“My mother, Tereza Souza, wore many hats–she was a poet, mother to five children, and ran her own recording label with my father, her musical partner. I remember her, when I was three or four years old, sitting down in an old armchair, legs crossed close to her body, book in hand, eyes on the page, her mind so far away from us that she might as well have been on the moon. You might call her name 20 times with no response; she was deep inside. While that frustrated me at times, it also taught me that you can create your own silent space inside of yourself — a solitude that formed my creative process as a musician. Now, as my four-year-old calls for his mommy, I find myself pulled to that quiet and still place, just as my mother did, and I can’t stop lines of lyrics from coalescing in my mind.”

INFOCUS_Forevermark_mothers_12

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *