Despre bucuria de a fi voluntar

Stiti voi cum fac eu lucruri faine de fiecare data cand am ocazia si cat de mult imi place sa ajut pe cei mai mici.Si de asemenea sa particip la diferite activitati la care stiu ca am pus si eu umarul la infaptuirea lor.

Adica mai pe intelesul tuturor – sa fiu voluntar (si evident sunt si licentiat – sa-i spunem asa – in ceea ce priveste managementul unui voluntar si cam cu ce se mananca asta).Poate pentru unii voluntariatul li se pare doar un mod de a-si umple timpul sau mai stiu ce alte motive.Si acum nu acuz pe nimeni ca ar face asa ceva – dau si eu cu topicul ca omul.

Istoria mea in voluntariat a cam inceput prin 2009 prin vara cu ocazia Zilei Internationale a Dunarii (care era main eventul acelei saptamani) la ONG-ul local Dunare.edu (actualmente Danubeedu.org).Adica am participat la acele activitati la care am putut si anume la concursul de fotografie avand la tematica fluviul Dunarea si evident la conferinta de la primarie dedicata acestui eveniment alaturi de profesori din oras si anume de prof. Balan Gheorghe si prof. Nicolae Mavrodin.Unde mi-am luat inima-n dinti si am tinut si eu un mic discurs asa.

Dupa am participat la cele doua training-uri organizate de ONG despre scrierea de proiecte in cadrul programului “Tineret in Actiune” si “Managementul voluntarului“.Adica tot ce tine de legea voluntarului, conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca.

Iar dupa aceasta perioada a urmat pregatirea pentru bacalaureat time si am cam lasat voluntariatul la o parte pana anul acesta in mai, cand i-am ajutat pe cei de la Teatrul Masca cu iepurasul de Paste.Atunci am cam realizat ca a venit vremea sa redescopar tainele ascunse ale voluntariatului.

Asa ca “voluntarul risipitor” (adica eu) cum ii spuneam dnei Ana Catalui, is back in business cu ocazia Targ.Balci.Fest-ului din Oltenita :D.Si evident la sfarsitul lui octombrie mergem in Slovenia, la Izola.Cat despre starea de pe care ti-o da voluntariatul, aceasta nu poate fi descrisa.Adica simti ca contribui cu ceva la dezvoltarea comunitatii, in a ajuta pe cei mai mici sa invete.

Si mai e si sentimentul acela patern – ca sa-i spun asa – care iese la suprafata atunci cand cand vine la tine un copil si te roaga sa il ajuti sa deseneze, sa ii dai putin din rola de scotch pentru a lipi ceva.Nici nu va dati seama cat de fain ma simt …

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *