Ce am mai facut eu la Iasi

In ciuda vremii care nu tinea cu noi , zic eu ca a fost un schimb de experienta foarte fain.Adica am fost tratati ca niste VIP-uri ( daca ne-a deschis Sala Senatului a Universitatii Al. I .Cuza si ca am avut aprobare speciala pentru a vizita depozitul de carti  al BCU Iasi apai pardon ).

Miercuri

De neata am fost la statia de purificare a apei unde ne-au fost prezentate laboratoarele si schema functionarii statiei:

[nggallery id=2]

Am fost la un curs de chimie computationala – adica modelarea moleculelor a diferite substante pe calculator.Ceea ce mi s-a parut foarte tare.Si culmea ca le poti vedea si in 3D.

Iar mai pe seara am fost la un biliard in club Cannabis.

Dupa care ne-am jucat “Mafia” in camera de camin pana la 5:30 dimineata :))))))))))))))))))))))))))))).

Joi

Joi a fost o zi foarte interesanta , axata in principal pe prezentarea anumitor zone din UAIC  cum ar fi :

Sala Pasilor Pierduti:

Una din cele mai impresionante locaţii ale Universităţii ,,Al. I. Cuza” din Iaşi, Sala Paşilor Pierduţi este faimoasă atât pentru frumuseţea ei, cât şi pentru cel care a pictat-o, care a pus ,,pete de albastru peste o întreagă epocă”, pictorul Sabin Bălaşa.

Cele 19 picturi murale care acoperă 120 m2 din clădirea principală a Universităţii, au fost realizate, de către ,,pictorul inorogilor şi al siluetelor cosmice”, între anii 1968 şi 1978 şi au fost gândite ca o reprezentare a sufletului românesc.

Dragostea artistului pentru Iaşi , căruia i-a dăruit o operă remarcabilă, s-a dovedit a fi una veritabilă. La 36 de ani, vârsta când a demarat lucrarea, Sabin Balaşa hotărăşte să-şi petrecă poate cea mai frumoasă perioadă a vieţii sale pictând Sala Paşilor Pierduţi, de care a rămas puternic legat, ultima sa dorinţă fiind aceea de a fi înmormântat la Iaşi.
Artistul a început să lucreze la capodopera din Sala Paşilor Pierduţi în anul 1968. Prima lucrare a fost portretul poetului Mihai Eminescu.

Picturile din Sala Paşilor Pierduţi pot fi grupate pe trei categorii:

  • mituri universale
  • legende româneşti
  • universitate

Miturile universale abordează temele: Viaţă, Apocalipsă,Frumuseţe.
Picturile reprezentative: „Triumful vieţii”, „Mutilarea atomică”, „Aspiraţii”, „Prometeu”, „Călătorind spre lumină”, „Venus din Milo”.
Cultura românească, ca parte a celei universale, este reprezentată de miturile creatorilor săi: „Ştefan cel Mare”, „Legenda lui Manole, meşterul zidar”, „Moldova”, „Lucifer”, „Moartea porumbelului”, „Mioriţa”, „Legenda Dochiei”.

Mediului academic şi istoria Universităţii „Al. I. Cuza”se regăsesc în cele trei picturi cu teme specifice: „Auditorium”, „Generaţii”, „Tribut strămoşilor”.

Prezentare facuta de prof. dr. Gelu Bourceanu.

[nggallery id=1]

si video:

Dupa care acelasi profesor ne-a prezentat biblioteca “Mihai Eminescu” si Sala Senatului:

[nggallery id=3]

Dupa am asistat la

La final  , nu a refuzat sa faca o poza de grup:

Iar pe seara am asistat la Comemorarea a 25 ani de la explozia nucleara de la Cernobil avandu-l ca invitat special pe prof.univ.dr. Alexandru Cecal care ne-a prezentat “Aspecte generala ale energiei nucleare” . Acesta ne-a vorbit despre tipurile de reactoare nucleare , despre centralele de la Cernobil , Cernavoda si Fukushima si a tinut sa sublinieze faptul ca cei care sunt chemati la posturile de televiziune despre astfel de subiecte sunt paraleli ( inclusiv cei de la CNCAN ).

[nggallery id=4]

Vineri

Am fost la Institutul de Chimie Macromoleculara “Petru Poni” ( ICMPP ) unde ne-au fost prezentate laboratoare de analiza cromatografica , spectrometrica si RMN.Si cel mai important aparat utilizat in acest institut – automatul de cafea.

Iar seara , am mers cu totii in Dublin Pub pentru o bere inainte de plecarea la Bucuresti..Si evident cadoul nostru pentru ASCIS :

In versurile scrise de mine.

Ne-am intalnit la Iasi si Bucuresti
O gasca de artisti si viitori chimisti
Ziua am vizitat si am invatat
Iar seara la “Mafia” si-n pub-uri ne-am distrat

 

2 Thoughts on “Ce am mai facut eu la Iasi

  1. La prezentarea Comemorarea a 25 ani de la explozia nucleara de la Cernobil cea de lângă tine e cumva Anda? (sau Alexandra, depinde cum s-a prezentat :p)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation